mierluță

Mierluță (Minuartia verna)

română

Etimologie

Din mierlă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /mjer'lu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului mierluță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mierluță	mierluțe
Articulat	mierluța	mierluțele
Genitiv-Dativ	mierluței	mierluțelor
Vocativ	mierluță	mierluțelor

1. (pop.) mierliță.

Sinonime

• mierliță, mierlică, mierlicea, mierlișoară, mierlușcă

Cuvinte apropiate

• mierlar
• mierlă
• mierloi

Traduceri

mierliță

franceză: merlette (français) f.

italiană: merlotto (italiano) m.

Etimologie

După germană dialectală Miere.

Substantiv

Declinarea substantivului mierluță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mierluță	mierluțe
Articulat	mierluța	mierluțele
Genitiv-Dativ	mierluței	mierluțelor
Vocativ	mierluță	mierluțelor

1. (bot.) (Alsine verna sau mai corect Minuartia verna) plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese.

Sinonime

• (bot.) (reg.) răcovină

Traduceri

plantă; floare

catalană: minuàrtia vernal (català) f. engleză: vernal stitchwort (English) franceză: minuartie (français) f.

germană: Galmei-Frühlings-Miere (Deutsch) f. poloneză: mokrzyca wiosenna (polski) f. suedeză: nörel (svenska) c.

Anagrame

• emiratul
• reutilam

Referințe

• DEX '98 via DEX online