minută

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză minute, italiană minuto, rusă минута (minuta), germană Minute.

Pronunție

  • AFI: /mi'nu.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
minut

ă

f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ minut

ă

minute
Articulat minuta minutele
Dativ-Genitiv minutei minutelor
Vocativ minuto minutelor
  1. original (în creion) al unei hărți, al unui plan topografic etc., pe baza căruia se întocmește harta, planul topografic etc. respectiv.
  2. (jur.) parte dintr-o hotărâre întocmită după terminarea deliberării, care cuprinde soluția dată de organul de justiție.
  3. document în care sunt consemnate hotărârile luate în urma unei consfătuiri.


Traduceri

Anagrame

Referințe