minută

română

Etimologie

Din franceză minute, italiană minuto, rusă минута (minuta), germană Minute.

Pronunție

• AFI: /mi'nu.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului minut ă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	minut ă	minute
Articulat	minuta	minutele
Genitiv-Dativ	minutei	minutelor
Vocativ	minuto	minutelor

1. original (în creion) al unei hărți, al unui plan topografic etc., pe baza căruia se întocmește harta, planul topografic etc. respectiv.
2. (jur.) parte dintr-o hotărâre întocmită după terminarea deliberării, care cuprinde soluția dată de organul de justiție.
3. document în care sunt consemnate hotărârile luate în urma unei consfătuiri.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• numit

Referințe

• DEX '98 via DEX online