modula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză moduler.

Pronunție

  • AFI: /mo.du'la/


Verb


Conjugarea verbului
modula
Infinitiv a modula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
modulez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să moduleze
Participiu modulat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (muz.) a trece de la o tonalitate la altă (după regulile armoniei).
  2. (v.tranz.) a exprima ceva prin inflexiuni ale vocii, a trece în chip melodios de la un ton la altul.
  3. (v.refl. tranz.) a (se) modifica anumite mărimi caracteristice ale unei oscilații (spre a transmite semnale purtătoare de informații).
  4. (v.tranz.) (înv.) a modela.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe