moon

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : Moon, mõõn

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie mone, care provine din engleza veche mōna < proto-germanică *mēnô ("lună").

Pronunție


Substantiv

moon, pl. moons

  1. (astron.) lună
    Saturn has many moons.
  2. (lit. și poetic) lună (calendaristică)

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to moon
Infinitiv to moon
Prezent simplu
pers. 3 sg.
moons
Trecut simplu mooned
Participiu trecut mooned
Participiu prezent mooning
  1. (fam.) a-și arăta fundul în public
    They mooned the principal!
  2. (fam., normal urmărit de over sau after) a-i fi gândul numai la (cineva)
    You've been mooning after her forever, why not just ask her out?
  3. a-și pierde (timpul)

Cuvinte derivate

Referințe