obcină
Etimologie
Din slavă (veche) občina.
Pronunție
- AFI: /'ob.ʧi.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului obcină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | obcină | obcini |
| Articulat | obcina | obcinile |
| Genitiv-Dativ | obcinii | obcinilor |
| Vocativ | obcină | obcinilor |
- culme, coamă prelungită de deal sau de munte care unește două piscuri, versant comun care formează hotarul dintre două proprietăți; (p.ext.) (reg.) înălțime acoperită de pădure.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online