opritură
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /o.pri'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului opritură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | opritură | oprituri |
| Articulat | opritura | opriturile |
| Genitiv-Dativ | opriturii | opriturilor |
| Vocativ | opritură | opriturilor |
- (reg.) porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci.
- porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online