opritură

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a opri + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /o.pri'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
opritură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ opritură oprituri
Articulat opritura opriturile
Genitiv-Dativ opriturii opriturilor
Vocativ opritură opriturilor
  1. (reg.) porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci.
  2. porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voiepască vitele.


Traduceri

Anagrame

Referințe