opritură

română

Etimologie

Din a opri + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /o.pri'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului opritură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	opritură	oprituri
Articulat	opritura	opriturile
Genitiv-Dativ	opriturii	opriturilor
Vocativ	opritură	opriturilor

1. (reg.) porțiune într-o pădure din care este interzis să se taie copaci.
2. porțiune dintr-o pășune rezervată pentru cosit și pe care nu au voie să pască vitele.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aporturi

Referințe

• DEX '98 via DEX online