orchestrație

română

Etimologie

Din franceză orchestration.

Pronunție

• AFI: /or.kes'tra.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului orchestrație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orchestrație	orchestrații
Articulat	orchestrația	orchestrațiile
Genitiv-Dativ	orchestrației	orchestrațiilor
Vocativ	orchestrație	orchestrațiilor

1. arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestră a unei bucăți muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de execuție și a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, în vederea realizării unei sonorități globale.
2. felul cum sunt îmbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o bucată muzicală).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online