ortac
Etimologie
Din sârbocroată ortak.
Pronunție
- AFI: /or'tak/
Substantiv
| Declinarea substantivului ortac | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ortac | ortaci |
| Articulat | ortacul | ortacii |
| Genitiv-Dativ | ortacului | ortacilor |
| Vocativ | ortacule | ortacilor |
- (reg.) tovarăș (de drum, de muncă etc.); camarad; (p.ext.) prieten.
- (glumeț) iubit, drăguț.
- asociat, părtaș.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online