parafă
română
Etimologie
Din franceză paraphe.
Pronunție
- AFI: /pa'ra.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului parafă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | parafă | parafe |
| Articulat | parafa | parafele |
| Genitiv-Dativ | parafei | parafelor |
| Vocativ | parafă | parafelor |
- ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva (prescurtat sau cu inițiale); ștampilă a unei instituții.
- iscălitură (prescurtată) pusă pe un act.
- trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi; (p.ext.) linie de ornament.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online