Sari la conținut

parafa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză parapher.

Pronunție

  • AFI: /pa.ra'fa/


Verb


Conjugarea verbului
parafa
Infinitiv a parafa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
parafez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să parafeze
Participiu parafat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a semna prin parafă, a întări un act prin semnătură cu parafă.
  2. (v.tranz.) (spec.) a pune o semnătură (prescurtată) pe proiectul unui tratat internațional prin împuterniciții statelor care l-au negociat ca dovadă a acordului părților asupra proiectului respectiv.
  3. (v.tranz.) a aplica o parafă pe fiecare foaie a unui registru; a sigila, a pecetlui cu ceară roșie legătura unui registru sau a unui dosar, ca să nu se poată scoate sau adăuga foi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe