percheziție

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din franceză perquisition.

Pronunție

  • AFI: /per.ke'zi.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
percheziție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ percheziție percheziții
Articulat percheziția perchezițiile
Genitiv-Dativ percheziției perchezițiilor
Vocativ percheziție perchezițiilor
  1. cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracțiune) sau în locuința acestuia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului.
  2. (p.gener.) scotocire.


Traduceri

Referințe