perejil
(español)
Etimologie
Din spaniolă veche perexil, care provine din provensală peiresilh < latină târzie petresilium, din formele clasice petroselinum și petrosilinum.
Inevitabil din greacă antică πετροσέλινον (petrosélinon); compus din πέτρα (pétra, „piatră”) + σέλινον (sélinon, „țelină”).
Pronunție
- AFI: /pe.ɾe.ˈxil/
Substantiv
perejil m., perejiles pl.
- (bot.) pătrunjel
- (în Spania; fam. și peior.) ornament pretențios, marafeturi
- (p.ext.; fam. și peior.) titlu onorific sau bombastic
- (în Chile și Rio de la Plata; fam.) (om) prost, nătâng, prostănac
Cuvinte compuse
- perejil de mar, perejil marino
- perejil de monte
- perejil de perro
- perejil macedonio, perejil macedónico
Expresii
- huyendo del perejil, le nació en la frente
- perejil de todas las salsas
- perejil mal sembrado
- poner como hoja de perejil