poleială

română

Etimologie

Din a polei + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /po.leˈja.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului poleială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	poleială	poleieli
Articulat	poleiala	poleielile
Genitiv-Dativ	poleielii	poleielilor
Vocativ	poleială	poleielilor

1. faptul de a polei; (concr.) strat subțire de metal (prețios) cu care se poleiește un obiect.
2. foaie subțire de staniol folosită ca ambalaj, mai ales pentru unele articole alimentare.
3. (fig.) ceea ce încearcă să dea un aspect bun, frumos, valoros unor lucruri lipsite de valoare; strălucire aparentă; lustru, spoială.
4. cizelare, șlefuire, lustruire a unui obiect sau, (fig.), a unei opere literare, științifice etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online