pricolici

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
pricolici
Un pricolici

română

Etimologie

Origine necunoscută.

Aparține unei mitologii populare foarte răspândite, confer germană Werwolf, franceză loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvântului trebuie să vedem neogreacă λύϰος (lýkos, „lup”). Prima parte rămâne nesigură; greacă θρίξ (thríz, „păr”) (Scriban) este improbabilă fonetic și dificilă semantic; πρίϰός (príkós, „amar, trist”) convine fonetic, dar nu și în privința sensului. Legătura cu vârcolac (Tiktin) nu este sigură.

Pronunție

  • AFI: /pri.ko'liʧʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ' pricolici
Articulat pricoliciul pricolicii
Dativ-Genitiv pricoliciului pricolicilor
Vocativ ' '
  1. (în superstiții) duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) și care ia înfățișarea unor animale.
  2. (p. gener.) strigoi.
  3. (fig.) epitet dat unui copil neastâmpărat.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe