providență

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din latină providentia, franceză providence.

Pronunție

  • AFI: /pro.vi'den.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
providență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ providență invariabil
Articulat providența invariabil
Genitiv-Dativ providenței invariabil
Vocativ providență invariabil
  1. (în concepțiile religioase) înțelepciune supremă a divinității în conducerea lumii.
  2. (art.) divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu.
  3. grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității.
  4. (fig.) (rar) persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva.


Traduceri

Referințe