providență

română

Etimologie

Din latină providentia, franceză providence.

Pronunție

• AFI: /pro.vi'den.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului providență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	providență	invariabil
Articulat	providența	invariabil
Genitiv-Dativ	providenței	invariabil
Vocativ	providență	invariabil

1. (în concepțiile religioase) înțelepciune supremă a divinității în conducerea lumii.
2. (art.) divinitatea, dumnezeirea, Dumnezeu.
3. grijă, milă, îndurare ca atribute ale divinității.
4. (fig.) (rar) persoană sau împrejurare miraculoasă care contribuie la salvarea sau la fericirea cuiva.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online