rânjet
Etimologie
Din a (se) rânji + sufixul -et.
Pronunție
- AFI: /'rɨn.ʒet/
Substantiv
| Declinarea substantivului rânjet | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rânjet | rânjete |
| Articulat | rânjetul | rânjetele |
| Genitiv-Dativ | rânjetului | rânjetelor |
| Vocativ | rânjetule | rânjetelor |
- grimasă de batjocură, de răutate sau de prostie, care strâmbă figura cuiva și îi descoperă dinții; râs sau zâmbet răutăcios, sarcastic, prostesc; rânjitură, rânjire.
- manifestare de furie sau de amenințare la unele animale, care constă mai ales din arătarea dinților.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online