răsură

Vezi și : răsura, rasura

Răsură

Răsură (Rosa gallica)

Răsura este o larvă de efemeră

română

Etimologie

Din ras + sufixul -ură. Alternativ, din latină rāsūra.

Pronunție

• AFI: /rə'su.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului răsură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsură	răsuri
Articulat	răsura	răsurile
Genitiv-Dativ	răsurii	răsurilor
Vocativ	răsură	răsurilor

1. (rar) răzătură.

Sinonime

• răzătură, răsătură

Cuvinte apropiate

• neras
• rade
• radere
• ras
• răsunoi
• răzătoare
• răzui
• răzuială
• răzuire
• răzuit
• răzuitor, răzuitoare
• răzuitură

Traduceri

răzătură

bielorusă: галенне (беларуская) (galenne) n., брыццё (беларуская) (br'iccjo) n. catalană: afaitat (català) f., rasurat (català) f. cehă: holení (čeština) n. daneză: barbering (dansk) c. engleză: shave (English), shaving (English) esperanto: razado (Esperanto) finlandeză: parranajo (suomi) franceză: rasage (français) m. galeză: eillio (Cymraeg) germană: Rasur (Deutsch) f. italiană: rasatura (italiano) f. latină: rasura (Latina) f., tonsura barbae (Latina) f.

macedoneană: бричење (македонски) (bríčenje) n. neerlandeză: scheren (Nederlands) norvegiană: barbering (norsk) m. poloneză: golenie (polski) n. portugheză: barbear (português) m. rusă: бритьё (русский) (brit'jó) n. sârbă: бријање (српски / srpski) (brijanje) n. spaniolă: afeitado (español) m. suedeză: rakning (svenska) c. turcă: tıraş (Türkçe) ucraineană: гоління (українська) (golinnja)

Etimologie

Etimologie necunoscută. Ar putea veni din cuvântul de sus, dar mai probabil provine din latină rosula.

Substantiv

Declinarea substantivului răsură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsură	răsuri
Articulat	răsura	răsurile
Genitiv-Dativ	răsurii	răsurilor
Vocativ	răsură	răsurilor

1. (bot.) măceș.
2. (entom.) larvă de efemeră.

Sinonime

• 1: (bot.) măceș, (reg.) ruxandră

Cuvinte derivate

• răsurei
• răsuriu

Vezi și

• efemeră

Traduceri

arbust

albaneză: trëndafili i egër (shqip) aragoneză: gabardera (aragonés) f., garrabera (aragonés) f. azeră: həmərsin (azərbaycanca) bască: arkakarats (euskara) bielorusă: шыпшына сабачая (беларуская) (š'ipš'ina sabačaja) f. bretonă: hogan (brezhoneg), hogin (brezhoneg) bulgară: шипка (български) (šípka) f. catalană: roser silvestre (català) m. cehă: růže šípková (čeština) f. chineză: 狗蔷薇 (中文) croată: pasja ruža (hrvatski) f. daneză: hunde-rose (dansk) c. engleză: dog rose (English), dogrose (English) esperanto: hundorozo (Esperanto), rozberujo (Esperanto) estoniană: koerkibuvits (eesti) finlandeză: koiranruusu (suomi) franceză: rosier des chiens (français) m., églantier des chiens (français) m., églantier (français) m., rosier sauvage (français) m. friziană: kantsjeroas (Frysk) galiciană: roseira brava (galego) f., silva macho (galego) georgiană: ასკილი (ქართული) (askili) germană: Hundsrose (Deutsch) f., Hunds-Rose (Deutsch) f., Hagrose (Deutsch) f., Heckenrose (Deutsch) f., Hagebutte (Deutsch) f. irlandeză: feirdhris (Gaeilge)

islandeză: hundarós (íslenska) italiană: rosa canina (italiano) f. lituaniană: paprastasis erškėtis (lietuvių) macedoneană: шипинка (македонски) (šipinka) f. maghiară: vadrózsa (magyar), gyepűrózsa (magyar), csipkerózsa (magyar) neerlandeză: hondsroos (Nederlands) norvegiană: steinnype (norsk) m. persană: نسترن (فارسی) (nastaran), نسرین (فارسی) (nasrin) poloneză: dzika róża (polski) f. portugheză: rosa-canina (português) f., rosa-mosqueta (português) f. rusă: шиповник (русский) (šipóvnik) m. sârbă: шипак (српски / srpski) (šipak) m. slovacă: ruža šípová (slovenčina) f. slovenă: šipek (slovenščina) m. sorabă de jos: krickata roža (dolnoserbski) f. sorabă de sus: dźiwja róža (hornjoserbsce) f. spaniolă: rosal silvestre (español) m. suedeză: stenros (svenska) c., törnros (svenska) c., hundros (svenska) c., nyponros (svenska) c. turcă: kuşburnu (Türkçe) ucraineană: шипшина собача (українська) (šipšina sobača) f. venețiană: stropaculi (vèneto) vietnameză: tầm xuân (Tiếng Việt)

larvă

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer a rade.

Substantiv

Declinarea substantivului răsură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsură	răsuri
Articulat	răsura	răsurile
Genitiv-Dativ	răsurii	răsurilor
Vocativ	răsură	răsurilor

1. (ist.) cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor.

Vezi și

• dregător
• impozit
• plată

Traduceri

impozit suplimentar

Anagrame

• arsura

Referințe

• DEX '98 via DEX online