reflector

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză réflecteur.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
reflector
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reflector reflectoare
Articulat reflectorul reflectoarele
Dativ-Genitiv reflectorului reflectoarelor
Vocativ reflectorule reflectoarelor
  1. parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; (p.ext.) aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv.
  2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; (p.ext.) proiector.
  3. (astron.) telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă.
  4. (elt.) element component al unor antene în scopul măririi directivității lor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe