rusalcă
română
Etimologie
Din slavă (veche) rusalka.
Pronunție
- AFI: /ru'sal.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rusalcă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rusalcă | rusalce |
| Articulat | rusalca | rusalcele |
| Genitiv-Dativ | rusalcei | rusalcelor |
| Vocativ | rusalcă | rusalcelor |
- duh al râurilor, lacurilor, pădurilor și câmpiilor, închipuit în mitologia slavă ca o fată tânără îmbrăcată în alb, care atrage pe tineri în fundul apelor, înecându-i.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online