scorțișoară

De la Wikționar, dicționarul liber
Scorțișoare

română

Etimologie

Din scoarță + sufix -ișoară.

Pronunție

  • AFI: /skor.ʦi'ʃo̯a.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scorțișoară
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scorțișoară scorțișoare
Articulat scorțișoara scorțișoarele
Genitiv-Dativ scorțișoarei scorțișoarelor
Vocativ ' '
  1. (Cinnamomum verum, sinonim cu C. zeylanicum) scoarța aromatică a unor arbori exotici veșnic verzi, comercializată uscată sub formă de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub formă de bucățele sau gata măcinată, de culoare maronie-roșcată. Se utilizează în bucătăria occidentală mai ales pentru aromatizarea produselor de cofetărie, dar în țările orientale și la condimentarea preparatelor culinare (carne, pui, pește), în special în amestecuri tradiționale.
    Zahăr cu scorțișoară.
  2. (reg.) vopsea roșie (obținută din lemnul unui arbore exotic).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe