smeri

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă sŭmĕriti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) smeri
Infinitiv a (se) smeri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) smeresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) smerească
Participiu smerit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect.
  2. (bis.) a se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu.
    Se smerește în fața divinității.
  3. (v.tranz.) (înv.) a înfrânge mândria cuiva.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe