smeri

română

Etimologie

Din slavă sŭmĕriti.

Pronunție

• AFI: /sme'ri/

Verb

Conjugarea verbului (se) smeri
Infinitiv	a (se) smeri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) smeresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) smerească
Participiu	smerit
Conjugare	IV

1. (v.refl.) a avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect.
2. (bis.) a se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu.

   Se smerește în fața divinității.

3. (v.tranz.) (înv.) a înfrânge mândria cuiva.

Sinonime

• 1-2: se pleca, se supune, se umili
• 3: umili

Cuvinte derivate

• smericiune
• smerin
• smerință
• smerire
• smerit
• smeritor
• smeritură

Cuvinte apropiate

• smerelnic
• smerenie
• smernic
• smernicie

Traduceri

a se umili, a fi supus

Vedeți traduceri pentru a (se) umili.

Referințe

• DEX online