spânzura

Vezi și : spânzură

română

Probabil latină *expendiolare.

Conjugarea verbului spânzura
Infinitiv	a spânzura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	spânzur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să spânzure
Participiu	spânzurat
Conjugare	I

(v.tranz.) a omorî, a executa pe cineva (în urma unei condamnări) prin strangulare, cu ajutorul spânzurătorii.
(v.refl.) a se sinucide, strangulându-se cu ștreangul.
(v.tranz.) a agăța un obiect de unul dintre capete, lăsând restul să atârne liber în jos.
(v.refl.) a se agăța, a se prinde (și a se ține strâns) de cineva sau de ceva; a se atârna.
(v.intranz.) a atârna, a cădea liber în jos (fiind prins sau agățat de ceva în partea superioară).
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a cheltui o sumă de bani (fără rost, pe lucruri care nu sunt strict necesare).

(absol.) A tăia și a spânzura, = se spune despre o persoană care abuzează în mod nelimitat de puterea, de autoritatea sa
(fam.) a spânzura (cuiva) lingurile la brâu (sau de gât) = a nu da mâncare celui care vine târziu la masă
(înv. și pop.) A spânzura de... (sau de la...) = a depinde de..., a fi condiționat de..

Din spânzura.