spânzura

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : spânzură

română

Etimologie

Probabil latină *expendiolare.

Pronunție

  • AFI: /spɨn.zuˈra/


Verb


Conjugarea verbului
spânzura
Infinitiv a spânzura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
spânzur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să spânzure
Participiu spânzurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a omorî, a executa pe cineva (în urma unei condamnări) prin strangulare, cu ajutorul spânzurătorii.
  2. (v.refl.) a se sinucide, strangulându-se cu ștreangul.
  3. (v.tranz.) a agăța un obiect de unul dintre capete, lăsând restulatârne liber în jos.
  4. (v.refl.) a se agăța, a se prinde (și a se ține strâns) de cineva sau de ceva; a se atârna.
  5. (v.intranz.) a atârna, a cădea liber în jos (fiind prins sau agățat de ceva în partea superioară).
  6. (v.tranz.) (fig.) (fam.) a cheltui o sumă de bani (fără rost, pe lucruri care nu sunt strict necesare).

Cuvinte derivate

Expresii

  • (absol.) A tăia și a spânzura, = se spune despre o persoană care abuzează în mod nelimitat de puterea, de autoritatea sa
  • (fam.) a spânzura (cuiva) lingurile la brâu (sau de gât) = a nu da mâncare celui care vine târziu la masă
  • (înv. și pop.) A spânzura de... (sau de la...) = a depinde de..., a fi condiționat de..


Traduceri

Etimologie

Din spânzura.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spânzura.

Anagrame

Referințe