strecurătoare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a strecura + sufixul -ătoare.

Pronunție

  • AFI: /stre.ku.rə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
strecurătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ strecurătoare strecurători
Articulat strecurătoarea strecurătorile
Genitiv-Dativ strecurătorii strecurătorilor
Vocativ strecurătoare strecurătorilor
  1. obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă.
  2. bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer.


Traduceri

Referințe