strecurătoare

română

Etimologie

Din a strecura + sufixul -ătoare.

Pronunție

• AFI: /stre.ku.rə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului strecurătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strecurătoare	strecurători
Articulat	strecurătoarea	strecurătorile
Genitiv-Dativ	strecurătorii	strecurătorilor
Vocativ	strecurătoare	strecurătorilor

1. obiect de gospodărie pentru strecurat lichide, având fundul (de metal) cu găurele sau prevăzut cu o sită de sârmă.
2. bucată sau săculeț de pânză rară prin care se strecoară laptele sau în care se pune cașul să se scurgă de zer.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online