strungăreață
română
Etimologie
Din strungă + sufixul -ăreață.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului strungăreață | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strungăreață | strungărețe |
| Articulat | strungăreața | strungărețele |
| Genitiv-Dativ | strungăreței | strungărețelor |
| Vocativ | strungăreață | strungărețelor |
- spațiu mai mare între dinți, mai ales între incisivii maxilarului superior; strungă.
- găleată în care se mulg oile (la stână).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online