strungăreață

română

Etimologie

Din strungă + sufixul -ăreață.

Pronunție

• AFI: /strun.gəˈre̯a.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului strungăreață
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	strungăreață	strungărețe
Articulat	strungăreața	strungărețele
Genitiv-Dativ	strungăreței	strungărețelor
Vocativ	strungăreață	strungărețelor

1. spațiu mai mare între dinți, mai ales între incisivii maxilarului superior; strungă.
2. găleată în care se mulg oile (la stână).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online