sublim

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză sublime.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
sublim
Singular Plural
Masculin sublim sublimi
Feminin sublimă sublime
Neutru sublim sublime
  1. care se ridică sau se află la o mare înălțime în ierarhia valorilor (morale, estetice, intelectuale), la cel mai înalt grad de desăvârșire, de frumusețe; măreț, superb, înălțător, minunat.

Cuvinte compuse


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
sublim
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sublim sublime
Articulat sublimul sublimele
Dativ-Genitiv sublimului sublimelor
Vocativ sublimule sublimelor
  1. forma cea mai înaltă a perfecțiunii (în estetică, artă); desăvârșire.


Traduceri

Referințe