superbia

Vezi și : supèrbia

română

Etimologie

Din superbie.

Pronunție

• AFI: /su.perˈbi.a/

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru superbie.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină superbia.

Pronunție

• AFI: /suˈpɛrbja/

Substantiv

superbia f., invariabil

1. superbie, mândrie, orgoliu
2. aroganță, trufie
3. infatuare, îngâmfare, înfumurare

Sinonime

• 1-3: alterigia, arroganza, boria, iattanza, orgoglio, presunzione, spocchia, sussiego, vanagloria

Antonime

• 1-3: modestia, umiltà

Cuvinte derivate

• superbo

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din superbus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului superbia
f.	Singular	Plural
Nominativ	superbia	'
Genitiv	'	'
Dativ	'	'
Acuzativ	'	'
Ablativ	'	'
Vocativ	'	'

1. superbie, mândrie, orgoliu; aroganță, trufie
2. vanitate, îngâmfare
3. grosolănie, impolitețe, insolență

Cuvinte derivate

• superbus