taică

română

Din tată (după maică). Confer sârbocroată tajko.

Declinarea substantivului taică
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	taică	invariabil
Articulat	taica	invariabil
Genitiv-Dativ	taicăi	invariabil
Vocativ	taică	invariabil

(pop.) tată.
(la vocativ) termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă; termen afectiv cu care se adresează un părinte copilului său, un om mai în vârstă unuia mai tânăr etc.
(determinat prin „părinte” sau „popă”) nume (de adresare) dat preotului.