plafon

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Un plafon decorat

română

Etimologie

Din franceză plafond < latină fundus.

Pronunție

  • AFI: /pla'fon/


Substantiv


Declinarea substantivului
plafon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ plafon plafoane
Articulat plafonul plafoanele
Dativ-Genitiv plafonului plafoanelor
Vocativ ' '
  1. suprafață orizontală care formează partea superioară a unei încăperi.
  2. cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită.
  3. nivel maxim al unei mărimi (viteză, turații etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic.
  4. înălțime la care se găsește, la un moment dat, suprafața inferioară norilor față de sol.
  5. altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe