terrer

franceză

(français)

Etimologie

Din terre („pământ, sol”).

Pronunție

• AFI: /tɛ.ʁe/

Verb

1. (agr.) a acoperi cu pământ, a îngropa

   Terrer un arbre, une vigne, un pied d'œillet.

se terrer

1. a sta pe vine, a se ghemui

   Ce lapin, ce renard s'est terré quand il s'est vu poursuivi.

2. (fig.) a se culca, a se întinde; (spec.) a se ascunde (sub pământ)

   On ne le voit plus nulle part depuis cette aventure : il se terre.

Cuvinte apropiate

• terre

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

interlingua

(interlingua)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. a speria, a înfricoșa

Referințe

• Wiktionary

---

interlingue

(Interlingue)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

1. a înspăimânta

Referințe

• Wiktionary