toacă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
toacă

română

Etimologie

Din a toca (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /'to̯a.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
toacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ toacă toace
Articulat toaca toacele
Genitiv-Dativ toacei toacelor
Vocativ toacă toacelor
  1. placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunța începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; (p.ext.) sunetul produs de această bătaie.
  2. placă de metal în care se bate pentru a da anumite semnale pe șantiere, în ateliere etc.
  3. (pop.) timp al zilei, după răsăritul soarelui sau înainte de apus, când se oficiază liturghia sau vecernia la biserică.
  4. (art.) numele popular al constelației Pegas.

Expresii

  • Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab
  • A ști și toaca în (sau din) cer = a ști multe lucruri; a face pe atotștiutorul, pe înțeleptul
  • (pop.) Ucigă-l toaca = a) (în imprecații) lua-l-ar dracul!; b) diavolul, dracul


Traduceri

Referințe