tonică

română

Etimologie

Din tonic.

Pronunție

• AFI: /to'ni.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului tonică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tonică	tonice
Articulat	tonica	tonicele
Genitiv-Dativ	tonicei	tonicelor
Vocativ	tonico	tonicelor

1. (muz.) treapta întâi a modurilor major sau minor.
2. acord construit pe treapta întâi a modului major sau minor.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aconit
• cation
• căințo
• cănițo
• cătino
• conița
• antico
• atonic
• cinato
• cionta
• contai

Referințe

• DEX '98 via DEX online