tușina
română
Etimologie
Din latină *tonsionare (< tonsio).
Pronunție
- AFI: /tu.ʃi'na/
Verb
| Conjugarea verbului tușina | |
| Infinitiv | a tușina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tușinez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să tușineze |
| Participiu | tușinat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) (reg.) a tunde oile pe sub pântece și între picioarele dinapoi, pentru a ușura mulsul și suptul mieilor.
- a tunde scurt părul, barba sau mustața cuiva.
- a tăia ațele, destrămaturile de la capetele sau de pe laturile unei țesături, ale unei împletituri.
- a tunde iarba; a aranaja (la același nivel) frunzișul unor arbori sau arbuști.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online