turban

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză turban, germană Turban.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
turban
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ turban turbanuri
Articulat turbanul turbanurile
Genitiv-Dativ turbanului turbanurilor
Vocativ turbanule turbanurilor
  1. acoperământ pentru cap format dintr-o bandă lungă de stofă, de mătase sau de pânză, de obicei albă, pe care o poartă bărbații din unele țări orientale înfășurată de mai multe ori în jurul capului.
  2. acoperământ pentru cap format dintr-o bandă din diverse materiale textile, pe care femeile și-o înfășoară în jurul capului, în loc de pălărie.


Traduceri

Anagrame

Referințe