turnător

română

Etimologie

Din a turna + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /tur.nə'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului turnător
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	turnător	turnători
Articulat	turnătorul	turnătorii
Genitiv-Dativ	turnătorului	turnătorilor
Vocativ	turnătorule	turnătorilor

1. muncitor din industria metalurgică specializat în lucrări de turnare a metalelor.
2. (fam.) epitet depreciativ dat unei persoane care pârăște, denunță pe cineva; denunțător.

Cuvinte derivate

• turnătoare
• turnătorie

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online