utilitate
Aspect
Etimologie
Pronunție
- AFI: /u.ti.li'ta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului utilitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | utilitate | utilități |
Articulat | utilitatea | utilitățile |
Genitiv-Dativ | utilității | utilităților |
Vocativ | ' | ' |
- însușirea a ceea ce este util sau utilizabil.
- folos, serviciu pe care îl (poate) aduce cineva sau ceva.
- De mare utilitate.
Sinonime
- 1-2: folos, necesitate, trebuință, (pop.) priință, (înv.) polză
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
însușirea a ceea ce este util sau utilizabil
|