vargă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină virga.

Pronunție

  • AFI: /'var.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vargă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vargă vergi
Articulat varga vergile
Dativ-Genitiv vergii vergilor
Vocativ vargă vergilor
  1. nuia lungă, subțire și flexibilă, tăiată de obicei dintr-o ramură dreaptă de arbore.
  2. (la pl.) mănunchi de bețe tăiate egal, cu care se aplicau în trecut pedepse corporale.
  3. lovitură aplicată cuiva cu varga; urma lăsată pe corp de o astfel de lovitură.
  4. băț de undiță.
  5. vergea cu care se încărcau în trecut puștile și cu care se curăța țeava puștii.
  6. baghetă.
  7. vergea subțire de metal.
  8. (pop.) dungă (în special la o țesătură).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • (adesea adverbial) A tremura vargă (sau ca varga) = a tremura foarte tare, din tot corpul (de frică sau de frig)
  • (A fi) varga lui Dumnezeu = (a fi) foarte rău, aspru, crunt


Traduceri

Anagrame

Referințe