veronică
Aspect
Etimologie
Din latină veronica.
Pronunție
- AFI: /ve.ro'ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului veronică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | veronică | veronici |
| Articulat | veronica | veronicile |
| Genitiv-Dativ | veronicii | veronicilor |
| Vocativ | veronică, veronico | veronicilor |
- (bot.) plantă erbacee cu frunze opuse și cu fructul o capsulă, folosită în medicină pentru proprietățile ei antiscorbutice și diuretice.
Sinonime
- (bot.) iarba-șarpelui
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
Etimologie
Din italiană veronica < Veronica, numele femeii care, potrivit legendei biblice, a șters fața lui Cristos în timpul calvarului.
Substantiv
| Declinarea substantivului veronică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | veronică | veronici |
| Articulat | veronica | veronicile |
| Genitiv-Dativ | veronicii | veronicilor |
| Vocativ | veronică, veronico | veronicilor |
- (bis.) imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă.
- batistă pe care este imprimat chipul lui Cristos.
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
imagine a lui Cristos imprimată pe o batistă
Etimologie
Din franceză véronique < spaniolă verónica; denumire dată capei toreadorului, care poartă imaginea lui Cristos.
Substantiv
| Declinarea substantivului veronică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | veronică | veronici |
| Articulat | veronica | veronicile |
| Genitiv-Dativ | veronicii | veronicilor |
| Vocativ | veronică, veronico | veronicilor |


