zăpăceală
Etimologie
Din a (se) zăpăci + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /zə.pəˈtʃe̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului zăpăceală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | zăpăceală | zăpăceli |
| Articulat | zăpăceala | zăpăcelile |
| Genitiv-Dativ | zăpăcelii | zăpăcelilor |
| Vocativ | zăpăceală | zăpăcelilor |
- faptul de a (se) zăpăci; stare în care se află cel zăpăcit; tulburare, buimăceală, fâstâceală, năuceală; dezordine.
- (fam.) gălăgie mare, tărăboi, larmă, balamuc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online