încăleca

Vezi și : încalecă, încălecă

română

Din latină incaballicare.

Conjugarea verbului încăleca
Infinitiv	a încăleca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încalec
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încalece
Participiu	încălecat
Conjugare	I

(v.tranz. și intranz.) a (se) sui pe cal, pe măgar etc.; a pune sau a sta călare; a călări, a încălăra.
(v.tranz. și intranz.) (p.anal.) a se urca pe un obiect ca pe cal.
(v.refl.) a se suprapune.
(v.tranz.) (fig.) a se face stăpân pe cineva; a domina, a supune.

A încăleca pe nevoie = a ieși din sărăcie, din lipsuri, din dificultăți economice

Din încăleca.