îneca
Aspect
Vezi și : înecă |
Etimologie
Din în + neca (înv. „a ucide” < latină nĕcāre).
Pronunție
- AFI: /ɨ.neˈka/
Verb
Conjugarea verbului (se) îneca | |
Infinitiv | a (se) îneca |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înec |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) înece |
Participiu | înecat |
Conjugare | I |
- (v.refl. și tranz.) a muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid).
- (v.refl.) (despre nave) a se scufunda.
- (fig.) a se cufunda, a se afunda.
- Se îneacă în verdeață.
- (v.tranz.) (despre ape) a inunda un loc, o arătură etc.
- (fig.) a copleși, a înăbuși.
- (v.refl. și tranz.) a (se) sufoca, a (se) înăbuși.
- (v.tranz.) (despre plâns, lacrimi) a podidi (împiedicând respirația).
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (refl.) A se îneca (ca țiganul) la mal = a suferi un eșec în ultimul moment
- Parcă i s-au înecat corăbiile = se spune cuiva când e trist, indispus
- A se îneca în bani (sau bunuri) = a avea mult mai mult decât trebuie
Traduceri
a-și pierde viața prin sufocare într-un lichid (de obicei în apă)
|
|
a nu mai putea respira temporar din cauza unor factori externi (oprirea în gât a unui aliment, tuse, fum, plâns etc.)
Etimologie
Din îneca.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru îneca.