înmuia
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨn.mu'ja/
Verb
| Conjugarea verbului (se) înmuia | |
| Infinitiv | a (se) înmuia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) înmoi |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) înmoaie |
| Participiu | înmuiat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a băga, a introduce într-un lichid, a muia.
- Își înmoaie degetele în apă.
- a uda, a umezi.
- Ochii i s-au înmuiat de lacrimi.
- (fig.) (rar) a împodobi cu cusături, cu broderii de mătase, de fir (aurit) etc.
- (v.tranz. și refl.) a face să devină sau a deveni mai moale, prin încălzire sau prin subțiere cu un lichid.
- Ceara s-a înmuiat.
- Lutul s-a înmuiat.
- (fig.) a (se) potoli, a (se) calma; a (se) liniști.
- (v.refl.) (despre ger, despre vreme) a fi mai blând; a se domoli, a se potoli.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a face să fie sau a deveni mai blând; a (se) îmblânzi.
- Vocea i s-a înmuiat.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A (i se) înmuia (cuiva) inima = a (se) înduioșa
- A înmuia spinarea cuiva = a bate zdravăn pe cineva
Traduceri
a face să se înmoaie
|