Sari la conținut

înțeleni

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din în + țelină.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʦe.le'ni/


Verb


Conjugarea verbului
înțeleni
Infinitiv a înțeleni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înțelenesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înțelenească
Participiu înțelenit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (despre pământ, la pers. 3) a se întări, a se preface în țelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.).
    Soarele a înțelenit pământul.
  2. (v.tranz. și refl.) a lăsa sau a sta în nemișcare, în inactivitate; a (se) înțepeni, a (se) fixa.
  3. (v.intranz.) (fig.) a rămâne nemișcat, împietrit; a încremeni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe