șchiopăta
Etimologie
Din latină *excloppitare.
Pronunție
- AFI: /ʃkjo.pə'ta/
Verb
| Conjugarea verbului șchiopăta | |
| Infinitiv | a șchiopăta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
șchiopătez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să șchiopăteze |
| Participiu | șchiopătat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa.
- (fig.) (fam.) a nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni.
- (fig.) (despre persoane) a avea cunoștințe insuficiente (într-un domeniu oarecare).
Sinonime
- 1-2: șontâcăi
Cuvinte derivate
Traduceri
a merge, sprijinindu-se mai puțin pe un picior, făcând mișcări nefirești