coucher

franceză

(Français)

Etimologie

Din lat. collocare.

Pronunție

• AFI: /ku.ʃe/

Verb

Verb 1 Tranzitiv

1. a așeza
2. a culca
3. (agricultură) a culca la pământ (grâul etc.)
4. a stivui
5. a scrie înclinat
6. (militar) a viza, a ochi

Verb 2 Intranzitiv

1. a dormi
2. a găzdui, a sălășlui
3. a se duce la culcare

se coucher

1. a se culca

---

Substantiv

coucher m., couchers pl.

1. culcare
2. așternut
3. casă și masă, pensiune completă
4. apus (de soare)

Cuvinte derivate

• couche
• couché

Expresii

• un nom à coucher dehors
• coucher à la belle étoile
• se coucher avec les poules
• comme on fait son lit, on se couche
• (pictură) coucher des couleurs
• (botanică) tige couchée
• papier couché