noapte

De la Wikționar, dicționarul liber
O pădure în timpul nopții

română

Etimologie

Din latină nox, noctis.

Pronunție

  • AFI: /'no̯ap.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
noapte
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ noapte nopți
Articulat noaptea nopțile
Genitiv-Dativ nopții nopților
Vocativ noapte, noapteo nopților
  1. interval de timp cuprins între apusul soarelui și răsăritul lui, când este întuneric.
  2. (fig.) lipsă de lumină; întuneric, întunecime.
    În pivniță era noapte.
  3. lipsă de cultură, de civilizație, stare de înapoiere.
  4. stare de tristețe, de suferință morală, de apăsare.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • Noapte albă = a) noap-te luminoasă și scurtă de primăvară sau de vară, caracteristică pentru unele regiuni polare; b) noapte de nesomn
  • Noapte bună! = urare făcută cuiva înainte de culcare
  • Noapte polară = parte a anului în regiunea polilor, când soarele nu răsare deloc
  • Prost ca noaptea = foarte prost
  • A-l apuca pe cineva noaptea = a) a rămâne undeva până după căderea nopții; b) a nu reuși să termine ceva până la căderea nopții
  • Se lasă noaptea (sau se face noapte) = amurgește, se întunecă; înnoptează
  • Sub scutul nopții = protejat de întunericul nopții


Traduceri


Adverb

  1. (în forma noaptea sau nopțile) în (tot) timptimpul nopții; în fiecare noapte.

Referințe