craniu
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. cranium < gr. κρανίον (kraníon). Cf. fr. crâne.
Pronunție
- AFI: /'kra.nju/
Substantiv
| Declinarea substantivului craniu |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | craniu | cranii |
| Articulat | craniul | craniile |
| Dativ-Genitiv | craniului | craniilor |
| Vocativ | ' | ' |
- ansamblul oaselor scheletului capului care adăpostește creierul la vertebrate.
- cap descărnat de om mort.
- Craniul unui mort deshumat.
Sinonime
- 1-2: (anat.) căpățână, hârcă, scăfârlie, tigvă, țeastă, cutie craniană, (pop. și fam.) devlă, (înv. și reg.) scafă, (înv.) glavă, glăvățână
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Traduceri
scheletul, sistemul osos al capului
|
|