poamă
română
Etimologie
Din latină poma.
Pronunție
- AFI: /'po̯a.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului poamă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | poamă | poame |
| Articulat | poama | poamele |
| Genitiv-Dativ | poamei | poamelor |
| Vocativ | poamă | poamelor |
- rodul comestibil al arborilor fructiferi; (p.gener.) fruct.
- fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii.
- (la pl.) fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă.
- (reg.; la sg. cu sens colectiv) struguri.
- stafidă.
- viță de vie.
- (la pl.) coacăz.
- (fig.) persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu.
- femeie imorală, ușuratică, stricată.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online