poamă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină poma.

Pronunție

  • AFI: /'po̯a.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
poamă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ poamă poame
Articulat poama poamele
Dativ-Genitiv poamei poamelor
Vocativ poamă poamelor
  1. rodul comestibil al arborilor fructiferi; (p.gener.) fruct.
  2. fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii.
  3. (la pl.) fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă.
  4. (reg.; la sg. cu sens colectiv) struguri.
  5. stafidă.
  6. viță de vie.
  7. (la pl.) coacăz.
  8. (fig.) persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu.
  9. femeie imorală, ușuratică, stricată.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea


Traduceri

Referințe