iepure
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunţie
- AFI: /'je.pu.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului iepure |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iepure | iepuri |
| Articulat | iepurele | iepurii |
| Dativ-Genitiv | iepurelui | iepurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- (Lepus europaeus) gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinţi incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte şi cu coada foarte scurtă.
- animal din acest gen, vânat pentru carnea şi blana lui.
Sinonime
Cuvinte compuse
Expresii
- Nu ştii de unde sare iepurele = nu poţi să ştii de unde îţi vine soluţionarea unei probleme
- (A fi) fricos ca iepurele = (a fi) foarte fricos
- A alerga (sau a fugi) ca un iepure = a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior
- Cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul = cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reuşeşte să facă nici unul
- A nu şti de unde sare iepurele = a nu şti de unde poate apărea o şansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.)
- A împuşca (sau a prinde) doi iepuri deodată = a înfăptui (cu succes) două acţiuni deodată
- Câţi iepuri la biserică = nimeni
Traduceri
mamifer
|
|
