supraom

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din supra- + om (după germană Übermensch, franceză surhomme).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
supraom
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ supraom supraoameni
Articulat supraomul supraoamenii
Genitiv-Dativ supraomului supraoamenilor
Vocativ supraomule supraoamenilor
  1. om înzestrat cu calități excepționale, care realizează lucruri ce par mai presus de puterile omenești.
  2. tip de om superior, care, în concepția lui (fr.) nietzsche, ar trebuiapară și să se afle față de omul actual în același raport în care se află omul actual față de maimuță.


Traduceri

Referințe