dezveli

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din dez- + a (în)veli.

Pronunție

  • AFI: /dez.ve'li/


Verb


Conjugarea verbului
dezveli
Infinitiv a dezveli
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dezvelesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dezvelească
Participiu dezvelit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. și refl.) a da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi.
  2. (v.tranz.) (spec.) a despacheta.
  3. (v.tranz.) a da jos acoperișul de pe o casă.
  4. (v.tranz.) a inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea).
  5. (v.tranz.) (fig.) a faceapară, a lasa să se vadă; a arăta.
  6. (v.refl.) (rar) a apărea în față cuiva; a se înfățișa.
  7. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) da în vileag; a (se) trăda.
  8. (v.refl.) (despre mugurii și bobocii plantelor; p.ext. despre plante; adesea fig.) a se deschide.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe