dezveli

română

Conjugarea verbului dezveli
Infinitiv	a dezveli
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dezvelesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dezvelească
Participiu	dezvelit
Conjugare	IV

(v.tranz. și refl.) a da la o parte, a îndepărta din jurul cuiva, de pe cineva sau ceva, sau de pe sine o învelitoare; a (se) descoperi.
(v.tranz.) (spec.) a despacheta.
(v.tranz.) a da jos acoperișul de pe o casă.
(v.tranz.) a inaugura un monument, o statuie etc. (îndepărtând învelitoarea care le acoperea).
(v.tranz.) (fig.) a face să apară, a lasa să se vadă; a arăta.
(v.refl.) (rar) a apărea în față cuiva; a se înfățișa.
(v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) da în vileag; a (se) trăda.
(v.refl.) (despre mugurii și bobocii plantelor; p.ext. despre plante; adesea fig.) a se deschide.